Drive Test Infiniti M30d Premium

​Oamenii de la Infiniti au dreptate: lumea stie prea putine despre marca de lux a lui Nissan si, de aceea, tinde sa alunece in mrejele prejudecatilor (stiti voi la ce ne referim). Pentru a lamuri din start problema, vom incepe prin a spune ca M este, de vreo noua ani incoace, nava-amiral a producatorului premium japonez, reprezentanta acestuia in clasa mare si… masina care, pe taramuri unde nu conteaza de unde vii si cu ce te ocupi, atata vreme cat esti deschis la minte si creezi plus-valoare, se bucura de aprecierea cuvenita. Cu alte cuvinte, vorbim despre un sedan popular pentru americani si oarecum exotic pentru noi, o alternativa la BMW Serie 5 si/sau Audi A6 care merita sa fie descoperita. Pe malul celalalt al Atlanticului, M este oferit inclusiv cu o motorizare V8 de 5,6 litri si 420 CP, dar aici, pe Batranul Continent, volume va face doar propulsia diesel de trei litri (238 CP, 550 Nm) si, poate, ceva mai scumpa versiune hibrid. Pana la sosirea ultimei in Romania (eveniment ce va avea loc in aceasta toamna), noi am testat consumatorul de motorina.

​Nu are rost sa ne pierdem in cuvinte: aceasta este, in opinia noastra, cea mai aratoasa limuzina creata vreodata de un constructor japonez. Iar daca simti altfel, te invitam sa comentezi imediat dupa finalul acestui material. Intre timp, sa numim si sursa neasteptatului tur de forta intreprins de niponi: conceptul Essence. Infiniti s-a tinut de cuvant si a facut in asa fel incat marea majoritate a elementelor de design care au fascinat la prezentarea prototipului din 2009 sa fie “grefate” pe caroseria lui M. Priveste calandrul reliefat, bombat la mijloc si ingustat la capete precum trunchiul unui fotomodel, apoi da-te putin mai in spate pentru a surprinde si farurile cu privirile Sophiei Loren. De aici, ai doua optiuni: fie zabovesti asupra valurilor pe care le creeaza capota si aripile fata, fie te muti astfel incat sa analizezi profilul conturat parca din doua trasaturi continue de penel (una pentru linia laterala unduioasa, cealalta pentru plafonul ce se scurge lin catre portbagajul terminat cu un eleron). Nici macar posteriorul, in general un punct slab al designului auto japonez, nu sufera vreun repros major, astfel incat, la finalul raitei in jurul masinii, te vei intreba daca nu cumva Infinti a transferat o mana de artisti de la Maserati. Pana acum, emotie “made in Japan” insemna tensiunea din privirile unui samurai, cu cateva clipe inainte sa traga sabia; din acest moment, va fi sinonima si cu sensibilitatea coplesitoare a unei gheise. Macar din cand in cand…

La 4,95 metri lungime, 1,85 metri latime si 2,90 metri ampatament, Infiniti M nu este tocmai o masina mica, asa ca oricine va patrunde in habitaclu (OK, poate nu pivotii de baschet) se va bucura de un spatiu aliniat exigentelor acestei clase. Scaunele din fata sunt mari si confortabile – in versiunea testata de noi, erau incalzite si ventilate (asta o sa te coste in plus 1.575 de euro) –, pielea miroase bine, iar unul dintre butoanele laterale, nu foarte la indemana, permite reglarea suportului lombar. Intre timp, pe bancheta excelent profilata, chiar si pasagerii de peste 1,80 metri inaltime se vor simti ca in fotoliul de acasa, cu spatiu berechet la picioare si la cap.
Toate bune si frumoase, dar, daca alegi sa stai in spatele volanului, te vei confrunta cu o mica problema. Care, odata cu timpul, pot deveni fie sacaitoare. Desi, in plan longitudinal, nu vei avea nimic de reprosat in privinta habitatului (in definitiv, scaunul si volanul alcatuiesc un tandem extrem de flexibil gratie reglajelor multiple), in plan transversal vei sudui de fiecare data cand vei “arde” cate un cot consolei masive. Probabil, japonezii se vor apara spunand ca este una dintre cele mai generoase in privinta spatiilor de depozitare pentru obiectele mici, dar, daca ne intrebi pe noi, preferam buzunare mai mari in panourile usilor. Oh, iar pentru portbagajul de numai 450 de litri, chiar nu au nici o scuza…

​La acest nivel pret, doar americanii si coreenii o mai dau in bara cand vine vorba despre calitatea materialelor si finisarilor din habitaclu, nu insa si japonezii. Infiniti M nu este cu nimic mai prejos adversarilor germani din acest punct de vedere, insertiile din lemn natur stralucitoare precum o gresie uda, nuantele de maron si bej atent selectionate si plasticele moi alcatuind un mediu care, desi pastreaza eticheta business-class, are exact ce-i trebuie pentru a se detasa de sobrietatea exacerbata a biroului de la servici. Iar, dupa o zi grea, asta poate conta enorm in asigurarea unei bune dispozitii. Nu suntem neaparat de acord cu designul consolei centrale (crezi ce doresti, dar noua ne aduce aminte de trunchiul unui copac batran) si nici cu puzderia de butoane insirate pe cele doua nivele; pe de alta parte, ergonomic vorbind, “Em” le aseaza pe toate la indemana, iar dispunerea lor in spatiu este destul de logica. OK, poate ca unii vor comenta negativ pozitionarea celor dedicate selectarii posturilor de radio, dar, in definitiv, masina este dotata cu volan multifunctional. De unde poti controla aproape tot, incepand cu telefonul mobil si terminand cu tempomatul.

Impresia buna s-ar fi pastrat, daca n-ar fi inceput ploaia. Si, odata cu ea, problemele de inchidere a geamului de pe partea soferului. Din cate am inteles de la importatorul Infiniti, blocul electronic ce controleaza ridicarea, coborarea si imobilizarea tuturor geamurilor este destul de sensibil la actiunea apei, fiind suficiente cateva picaturi pentru ca sistemul sa clacheze. Asa ca, daca ai de gand sa parasesti masina in timp ce ploua – de exemplu, pentru a intra intr-un magazin –, nu uita sa cumperi si cateva pungi in plus. Eventual, si o rola de scotch…

​Ici si colo, Infiniti M expune o serie de indicii care-ti lasa impresia ca ai de-a face cu o limuzina sportiva, dar nu este chiar asa. Desi ai o pozitie la volan neasteptat de buna, iar in fata ochilor se agita un cvartet de indicatoare cu inele cromate si scris alb pe fond negru, uriasul japonez se recomanda, mai degraba, ca un sustinator nonconformist al politicii lui Mercedes E-Klasse. Teorema este demonstrata de aceleasi scaune fata deosebit de comode, dar cu lacune destul de serioase in privinta sustinerii laterale, precum si de pachetul de dotari arhicomplet (tehnologie Bluetooth, comanda vocala, sistem de infotainment cu display LCD, cruise control, sistem audio Bose cu 16 difuzoare, sistem de navigatie cu hard de 30 GB, climatronic cu purificator de aer etc). In plus, trebuie mentionata izolarea fonica excelenta (mai putin in privinta motorului), dar si senzatia perpetua de masina bine inchegata. Oh, si sa nu uitam de transmisia automata cu sapte trepte, care, desi nu are finetea desavarsita a cutiei cu opt rapoarte dezvoltata de BMW impreuna cu ZF, trece lin dintr-o treapta in alta indiferent de programul selectat (Eco, Normal sau Sport)

Intre timp, trenul de rulare fixat pe pozitia “soft” este un adevarat expert in anihilarea denivelarilor “lungi” si a micilor imperfectiuni, astfel ca, pe sosele de calitatea autostrazilor sau a drumurilor europene, Infiniti M ofera siguranta unui transatlantic ancorat in Herastrau; in schimb, la intrarea pe un drum secundar impestritat cu gropi si alte metode de tortura a suspensiilor, acestea isi arata limitele si perturba destul de acut serenitatea pasagerilor. Pe de alta parte, exista si un revers al medaliei…

​Fara a atenta la statutul de atlet desavarsit al lui BMW Serie 5, Infiniti M surprinde in mod placut prin faptul ca nu solicita, in schimbul confortului de prima clasa, o anumita clementa la nivel dinamic. Dimpotriva – in ciuda masei de aproape doua tone (la gol), marele sedan se aduna neasteptat de bine pe virajele stranse, ruliul redus si nivelul ridicat al aderentei fiind marile surprize in absenta suspensiei sport (aceasta, pe langa amortizarea mai ferma, se lauda si cu faptul ca toate cele patru roti vireaza). Agreabila este si directia, caci, in ciuda zgarceniei la capitolul feedback, demonstreaza o precizie similara cu cele ale “greilor” clasei; din pacate, distractia este stricata de transmisia automata. Care are “talentul” de a schimba treptele in cele mai inoportune momente (nu de putine ori, chiar si in modul “Sport”, a retrogradat aiurea in mijlocul virajului, pentru ca, la curba urmatoare, sa urce o treapta cand tot ce ar fi trebuit sa faca era sa tina motorul in ture). Nici in modul manual situatia nu se amelioreaza deoarece, la patrunderea pe o linie dreapta, constati ca raspunde greoi la comenzi. Pacat – cu o transmisie de nivelul celei de pe Serie 5, nota obtinuta aici ar fi fost sensibil mai buna.

​Negandindu-l neaparat ca pe un model european, japonezii nu s-au complicat creeze un propulsor diesel dezvoltat in-house; in schimb, au decis sa preia “motorina” de trei litri din banca de organe a lui Renault si sa o seteze conform propriilor preferinte. In final, au rezultat 238 CP si 550 Nm (ultimii disponibili intre 1.750 si 2.500 rpm), astfel ca, din punctul de vedere al acceleratiilor si reprizelor, agregatul nu este cu nimic mai prejos celor oferite de germani. In situatii de kickdown, chiar si in modul “Sport”, este usor penalizat de transmisia cu raspuns intarziat, insa, odata intrate in functiune cele sase pistoane, depasirile din scurt devin o simpla formalitate. Uneori, cuplul imens provoaca ruperea aderentei la nivelul trenului posterior, insa sistemul de control al tractiunii intervine prompt intru rezolvarea situatiei. Una peste alta, Infiniti a reusit sa treaca examenul producerii unui diesel competitiv pentru piata europeana, insa nu putem sa-i acordam un “zece cu felicitari” din cauza tratarii cu superficialitate a subiectului “silentiozitate”. La relanti, pacanitul unitatii cu aprindere prin compresie se aude destul de tare, iar asta nu face cinste limuzinei de 65.000 de euro. Data viitoare, poate se gandesc sa-si creeze propriul diesel...

​Cand sintagma “model de lux” si termenul “japonez” ajung sa faca parte din aceeasi propozitie, e clar ca urmeaza sa vorbesti despre securitatea unui buncar atomic. Standard, Infiniti M ofera sase airbag-uri, sistem de monitorizare a presiunii din pneuri, tetiere fata active, limitator de viteza, transmisia automata cu program de iarna si camera de luat vederi pentru marsarier; totusi, in functie de buget, masina poate fi dotata cu sisteme de eliminare a unghiului mort, cruise control inteligent, asistenta la pastrarea distantei, sistem de avertizare la depasirea benzii, asistenta la franarea de urgenta si, doar in echiparea “S”, directie integrala. La un moment dat, toate acele “bip-uri” si “ding-uri” pot deveni enervante, dar, din fericire, le poti dezactiva de la butoanele plasate in stanga volanului. Nu te astepta sa se intample acelasi lucru si cu centura de siguranta…

​Daca este sa dai crezare specificatiilor constructorului, atunci Infiniti M30d se multumeste cu 7,5 litri de motorina in regim mixt si cu 5,9 litri la drum intins; in realitate, masina noastra a consumat sensibil mai mult, cei 550 km de oras, drum national si “forje” pe serpentine fiind “platiti” cu aproape trei sferturi de rezervor. A carui capacitate este de 80 de litri. In alta ordine de idei, ii credem pe cuvant cand ne spun ca motorul este foarte “curat” (potrivit aceleiasi fise tehnice, agregatul emite doar 199 grame de CO2 la fiecare kilometru).