Drive Test Nissan Micra Accenta

​Blocuri sinistre, proiectand umbre cenusii pe betonul ticsit cu masini, trecatori indiferenti si un individ in stanga mea caruia sta sa-i plezneasca o vena (de nervi) – in mod cert, Militariul nu este genul de cartier in care ai vrea sa traiesti o vesnicie. Din pacate, nici nu poate fi parasit atat de usor. Gandit precum o palnie in vremuri de trista amintire, el obliga fiecare sofer din miile ce ignora beneficiile metroului sa se inghesuie pe unul dintre cele doua bulevarde principale, initiind premisele unor ambuteiaje infioratoare. Daca vrei sa ajungi in centru, n-ai scapare – trebuie sa treci prin iad. Iar situatia se agraveaza si mai mult cand n-ai cu cine schimba o vorba. Asta e momentul in care ea ar trebui sa sara in ajutor. Ea, masina. 

Categoric, fiecare reprezentanta a transportului personal denota o anumita personalitate, dar, daca ar fi sa alegem o partenera de “suferinta”, aceea ar fi o gagalice fasneata si spatioasa, dotata cu acele lucruri care-ti fac viata mai usoara. Gen o cutie automata, un sistem de climatizare inteligent si un radio CD cat de cat performant. Ca sa vezi, noul Nissan Micra le are pe toate…

Despre a patra generatie a hatch-ului nipon se pot spune multe lucruri, dar unul iese cu precadere in evidenta: a fost antrenata sa fie prima-n clasa la cat mai multe discipline. Fii atent: cel mai scazut consum din segment pentru un consumator de benzina. Cele mai mici emisii de noxe pentru aceeasi categorie de agregate. Cea mai mica raza de bracaj. Primul reprezentant al “breslei” dotat cu o tehnologie de masurare a spatiului de parcare (din pacate, modelul de test nu avea o asemenea “jucarie”; in schimb, Nissan Romania ne-a promis o masina pentru un test viitor). Iar exemplele pot continua. Pe de alta parte, nici urma de “fita”. Care, potrivit celor responsabili de imaginea brand-ului asiatic, era o trasatura definitorie a vechiului Micra,. Bun, atunci inseamna ca avem de-a face cu o solutie urbana, un vehicul de talie mica focusat pe latura utilitatii. Hai sa-l vezi cum se descurca…

​Sa nu te miri ca o sa citesti aici doar cateva randuri. Punem pariu ca nici tu nu ai avea mai multe de zis. Vechiul Micra, spune Nissan, era cam prea epatant – iti dai seama ca nu suntem de acord cu asta, nu? – si, prin urmare, schimbarea de macaz (recte, transformarea mititelului intr-o masina practica) a atras dupa sine “cumintirea” liniilor exterioare. Din pacate, reeducarea estetica a fost atat de profunda, incat japoneza a ajuns genul de prezenta introvertita, nebagata in seama de nimeni. Exista un motiv pentru care pozele lui George nu au vizat decat doua-trei detalii de design (unul dintre ele fiind marea sigla de pe hayon): bietul fotograf nu a identificat nimic care sa-i sara in ochi. Pardon, in obiectiv. Faruri ovale, calandru desenat precum un zambet, stopuri verticale si un profil mai clasic decat o opera de Verdi – asemenea elemente sunt etalate de milioane de masini din intreaga lume, la orice ora din zi si din noapte. Pe de alta parte, suntem de acord ca foarte multi clienti exact asta cauta: o masina care tace si face. Asa ca hai sa vedem… ce face.

​Mare. Mult mai mare decat ar lasa sa se inteleaga caroseria de 3,78 metri lungime, 1,68 metri latime si 1,52 metri inaltime. Ca sa fim sinceri cu tine, primul loc pe care l-am ocupat a fost nu cel al soferului, ci cel din spatele acestuia. Unde am constatat ca, atat in zona genunchilor, cat si in cea a capului, este spatiu suficient chiar si pentru un individ de peste 1,80 metri inaltime. Nu ne intreba cum naiba au facut – da, stim, sunt japonezi –, mai ales in conditiile in care portbagajul nu este genul unde arunci un pachet de servetele si s-a cam umplut: acesta are o capacitate de 265 de litri (1.132 cu bancheta spate rabatata). Apropo de spatii de depozitare: Micra are cateva solutii inteligente pentru stocarea diverselor obiecte, dintre care atrage atentia cel ascuns sub perna pe care sade pasagerul din dreapta. Altfel, te mai bucuri de obisnuitele lacasuri pentru depozitarea dozelor de racoritoare, precum si de o mica fanta deasupra torpedoului, ideala pentru “ascunderea” catorva acte. Cat despre calitate…

​Briefing-ul PR-ului Nissan este scurt, cuprinzator si interesant, mai ales cand aflam ca Micra este un soi de masina globala. Cu alte cuvinte, exact asa cum o vezi aici, o vei intalni si in alte zone ale lumii. Ei bine, multe dintre pietele pe care este disponibila nu se lauda cu o infrastructura rutiera deosebita, drept pentru care mezinul gamei Nissan a trebuit sa fie, in primul rand, solid. De robustetea mecanica este responsabila, in primul rand, platforma tehnica complet noua, dar acesta este doar unul din motivele pentru care se simte atat de “legat”. Uite, de pilda, plafonul: pe suprafata sa sunt sapate niste santuri fine, in forma de bumerang, ce permit curgerea lina a aerului; in consecinta, la viteze ridicate, tabla nu trepideaza. Apoi este habitaclul: abudent cu materiale rezistente, chit ca ne referim la tapiteria scaunelor sau la plasticul dur de pe bord. In mod normal, nu am fi avut de ce sa laudam alegerea constructorului asiatic, insa aici ar fi doua lucruri de spus: 1) Nici o groapa, denivelare sau schimbare brusca de directie nu a reusit sa determine “mobila” sa scartaie; 2) Acesta este un model care, in versiunea de baza (ce va fi, cu siguranta, foarte vizata de catre clientii flotelor), costa 7.800 de euro cu TVA si trei prime de casare. In conditiile in care ofera aer conditionat, radio CD, Bluetooth, computer de bord, ABS, ESP si sase airbag-uri ca dotari standard! Al nostru, in schimb, costa 15.250 de euro cu TVA (sau 12.600 de euro cu TVA si trei prime de casare). Si uite de ce…

​Transmisie CVT, aer conditionat automat, tempomat cu limitator de viteza, volan multifunctional imbracat in piele, oglinzi si geamuri electrice, proiectoare de ceata, bancheta rabatabila plat in podea – iata motivele pentru care un Nissan Micra, in varianta de echipare Acenta (adica cea medie), poate ajunge sa coste 15.000 de euro. Ceea ce nu e deloc putin. Pe de alta parte, nici producatorul nipon nu se asteapta ca versiunile de top sa faca volume consistente, chiar daca cea de fata se lauda cu un atu important in privinta confortului: cutia cu variatie continua. Tehnologia este, in acelasi timp, inger si demon pentru Micra, caci, asa cum vei vedea, anihileaza orice tentativa de a conduce micutul intr-un ritm cat de cat alert; in schimb, luata (foarte) cu binisorul, este la fel de salutara ca inventarea televizorului cu telecomanda. Apropo de chestii cu butoane: volanul multifunctional si… preocuparea celor care au desenat bordul au facut ca ergonomia sa se situeze la cote ridicate, majoritatea controller-elor (mai putin cele pentru reglarea oglinzilor, asezate intr-o pozitie, err, “nefireasca”) fiind la indemana si usor de folosit. Ceva comentarii negative? Sigur…

In primul rand scaunele, al caror sezut este aproape la fel de tare (si de drept) precum unul de taburet; in plus, forma spatarului nu este extraordinar de bine studiata anatomic. Daca te fatai de colo-colo prin oras – treaba pentru care, suntem de acord, a fost creata Micra –, totul e OK; totusi, la un moment dat, vei dori sa scapi de stresul citadin. Iar daca punctul B al zonei de liniste se afla la o distanta apreciabila, s-ar putea sa te confrunti cu o mica durere de spate. O chestie banala, sincer, pe langa “sacaiala” administrata de suspensii. Sau, ma rog, drumurile prost asfaltate…

Din capul locului, am fost de acord cu faptul ca masina trebuie tratata ca o “oraseanca” get-beget. Mai pe romaneste, am renuntat la orice pretentii legate de sportivitate. Reversul medaliei este ca le-am amplificat pe cele legate de confort, iar Micra… ne-a cam “pedepsit”. Cu o serie de ghionturi in rinichi. Combinatia amortizoare tari/punte spate rigida face ca majoritatea denivelarilor “scurte” sa fie partial rezolvate, iar Bucurestiul, pe anumite trasee, are multe asemenea “capcane”. Daca ai condus inainte o masina sport, nu vei remarca schimbarea; daca nu, iti va lua ceva timp sa te obisnuiesti.

​Cine isi cumpara o Micra cu transmisie automata, este tot atat de interesat de latura dinamica pe cat este un inuit de tenis, asa ca am incercat sa intram in piele unui astfel de utilizator. Succes: rareori am fost deranjati de faptul ca directia este prea asistata, iar ruliul – destul de pronuntat. Poate doar moliciunea arcurilor, care permit “topaiala” rotilor pe suprafetele cu asfalt incretit, sa ne fi surprins, dar, in rest, am avut in ochi doar jumatatea plina a paharului. Uite, de exemplu, n-ai idee cat de placuta este Micra in parcarile subdimensionate ale supermarket-urilor, ori atunci cand constati ca e musai sa faci stanga-mprejur. Pe o sosea ingusta. Raza de bracaj de mountain-bike si directia usoara transforma orice manevra enervanta intr-un deliciu, iar asta este o calitate destul rara chiar si in clasa mica. Altfel, ne gandim, nu ar mai fi existat segmentul mini…

​Stim, nota aceea e destul de mica, dar, precum spuneam doua-trei paragrafe mai sus, transmisia cu variatie continua este tot atat de benefica pentru confortul soferului pe cat este de maligna pentru sportivitate. Degeaba are un buton “Sport”, care-i permite sa schimbe “treptele” mai tarziu, fiindca niciodata nu se hotaraste in privinta regimului de turatie ideal; din aceasta cauza, caii-putere par mereu “biciuiti” de un vizitiu nepriceput. Si, fie vorba intre noi, nu sunt deloc putini: mica unitate de 1,2 litri, cu doar trei cilindri, poseda o herghelie cu 80 de capete. Pune la socotela masa proprie de numai 985 kg si vei intelege de ce am auzit lucruri bune numai despre versiunile cu transmisie manuala. 

Nu ne indoim de fiabilitatea sistemului automat – din cate am inteles, el foloseste pinioane mai mici, ce permit marirea distantei dintre piese si uleiul de transmisie; astfel, se reduce cantitatea de lichid agitat si intensitatea frecarii –, dar, daca esti genul de individ cu “talpa grea”, evita alegerea sa. Si ar mai fi ceva: “muzica” motorului. Care, la fiecare actionare hotarata a acceleratiei, inunda habitaclul cu ragete neplacute. Probabil, nici izolatia fonica nu este dintre cele mai bune, asa ca, una peste alta, urmeaza-ti scopul propus inaintea vizionarii prichindelului: achizitia unei citadine pentru promenade, nu pentru jogging.

​Per ansamblu, Nissan Micra a obtinut note bune la testele Euro NCAP, insa, de luat, a luat numai patru stele. Spunem “numai” deoarece exista o serie de modele de talie comparabila care au primit cinci stele (Chevrolet Aveo, Honda Jazz, Hyundai i20 si Suzuki Swift, pentru a enumera doar cateva dintre ele). Evident, asta nu inseama ca ar trebui sa-ti faci griji in privinta sigurantei; dimpotriva: cu airbag-uri frontale pentru sofer si pasageri, o baterie de airbag-uri laterale si pentru cap, plus sistemele de siguranta activa (ABS, ESP), masina ar trebui sa te scoata nevatamat din majoritatea situatiilor periculoase. Totul e sa nu exagerezi (stii tu in ce privinta)…

​Conform declaratiilor constructorului, Micra cu transmisie CVT ar trebui sa se multumeasca, in medie, 5,4 litri de benzina la 100 km, iar in oras cu aproape 6,5 litri/100 km; in Bucuresti, insa, acest deziderat este aproape imposibil. Pe un tronson de vreo 5-6 kilometri, cu trafic supraaglomerat, computerul de bord a indicat chiar si 11 l/100km, iar dupa alti 30-35 km rulati pe strazi golite de masini (da, exista o asemenea capitala, dar numai duminica dimineata), apetitul abia scazuse pana la 8,4 litri/100 km. Nu o sa te mintim, au existat perioade in care nu am menajat motorul; totusi, concluzia e clara: daca vrei economie, roaga-te sa introduca un diesel…