Sistemul de injectie al motorului Diesel - I

Rudolf  Diesel este cel care a inventat motorul cu aprindere prin comprimare care ii poarta numele, la sfarsitul secolului XIX (1893). Spre deosebire de motoarele cu benzina, aprinderea se produce atunci cand combustibilul pulverizat intra in contact cu aerul fierbinte comprimat in camera de ardere (autoaprindere), nefiind necesara o scanteie electrica pentru a o initia.

Momentul in care se produce injectia (avansul la injec?ie), durata acesteia (sarcina) si presiunea combustibilului sunt factorii determinanti in functionarea motoarelor Diesel. Acestea au un consum specific efectiv mai mic decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie, datorat randamentului mai mare (direct propor?ional cu raportul de comprimare).

In deceniile care au urmat a fost folosit pe scara larga in aplicatii stationare si navale, limitarile legate de viteza de functionare a sistemelor de injectie care foloseau aer comprimat si greutatea considerabila a compresoarelor utilizate de acestea facandu-l neadecvat vehiculelor rutiere. In anii 1920, Robert Bosch a dezvoltat pompa de injectie cu elemente in linie care, prin sistemul hidraulic de marire a presiunii combustibilului, a eliminat compresorul si a facilitat obtinerea unor turatii mai mari ale motoarelor Diesel, permitand astfel montarea acestora pe autovehicule.

Cu toate ca s-a raspandit pe autovehiculele destinate transportului de marfa si calatori, autoturismele mici au fost inca mult timp echipate preponderent cu motoare alimentate cu benzina, mai rapide si mai silentioase. Unul dintre impedimente era dificultatea obtinerii unei arderi progresive intr-un spatiu redus la  injectarea combustibilului in camera de ardere, problema fiind rezolvata prin utilizarea injectiei indirecte. La aceasta, combustibilul sub presiune este pulverizat intr-o camera de precombustie din chiulasa, unde aerului comprimat in cursa ascendenta a pistonului i s-a imprimat in prealabil o miscare de rotatie rapida, realizandu-se o buna amestecare. Motoarele cu injectie indirecta sunt mai putin eficiente si au nevoie de preincalzire mai indelungata la pornirile la rece, insa dezavantajele sunt compensate de functionarea mai silentioasa si lina care a facut posibila montarea lor pe autoturisme.

Pompe de injectie, injectoare

Pompele de injectie folosite in instalatiile clasice pot fi pompe in linie care au elemente hidraulice separate pentru fiecare injector in parte, actionate de un arbore cu came sau pompe cu distribuitor rotativ, care au un etaj ridicator de presiune si un distribuitor care directioneaza carburantul comprimat spre injectorul care trebuie sa realizeze injec?ia la momentul respectiv . Atunci cand presiunea debitata de pompa atinge valoarea prestabilita (in mod obisnuit, intre 120 si 200 bari), acul injectorului se ridica si permite pulverizarea carburantului care, in contact cu aerul comprimat fierbinte din camera de ardere, se aprinde.

Pompele de injectie mai au in componenta lor si o serie de dispozitive de marire a debitului, in functie de pozitia pedalei de acceleratie, pentru a modifica avansul in functie de turatie etc., acestea fiind actionate fie mecanic, fie electric, prin comenzi primite de la o unitate de control.

Pompa cu elemente in linie:

Pompa cu distribuitor rotativ: