Porsche Dynamic Engine Mount System: Ancora inteligenta

Vezi tu, conceptual – si teoretic – vorbind, vedeta marcii din Zuffenhausen este o imensa greseala. Schitat de Ferdinand Alexander Porsche, fiul lui “Ferry” Porsche, apoi modelat in forma finala de tatal sau, originalul 911 a fost, practic, o incercare de ameliorare a designului lui 356 – la randul sau o versiune mai sportiva si mai nobila a lui Volkswagen Beetle. Cum “ameliorare” nu este totuna cu “schimbare”, “Nine-Eleven” a mostenit arhitectura cu motor si tractiune spate a celui mai vandut automobil din lume, iar asta, de-a lungul anilor, i-a adus faima, dar si o serie de necazuri. Problema cea mai mare este, fara indoiala, tinuta de drum: foarte sigura atata vreme cat nu fortezi nota, ea se suceste ireversibil la 180 de grade de indata ce decizi sa fii putin “obraznic”. Metaforic vorbind, avem de-a face cu varianta auto a unui satrap: cat timp ii respecti regulile, e cel mai bun prieten al tau; in momentul in care vrei sa aplici reforme, te executa fara avertisment. Iar asta nu e bine.

De-a lungul celor aproape cinci decenii de existenta, Porsche a incercat in fel si chip sa estompeze personalitatea “criminala” a lui 911 si, in buna masura, a reusit. Evident, milioanele de ore petrecute in fata planselor – si mai tarziu, a computerelor ultraperformante – au inlesnit intr-o oarecare masura conturarea happy-end-ului, insa nu e mai putin adevarat ca succesul a depins si de unele mici detalii. Cum ar fi, de pilda, suportii de motor activi.

Recent mentionati in descrierea pachetului Sport Chrono, acestia au rezultat in urma cercetarilor desfasurate la nivelul principiului inertiei. Mai exact, germanii au studiat modul in care un corp continua sa se deplaseze pe o linie dreapta uniforma pana cand, sub actiunea unei forte, isi schimba directia. Motivul? Asta se intampla si cu motorul unui 911 ajuns intr-un viraj: initial, are tendinta de a merge inainte, desi masina urmeaza alta traiectorie. Din aceasta cauza, spatele vehiculului este impins inspre exterior, iar tinuta de drum are de suferit. Suportii activi minimizeaza efectul cu ajutorul a doi senzori, ce masoara acceleratia laterala si longitudinala aferenta unghiului directiei; in functie de rezultatele comunicate, componentele de sustinere isi schimba, automat, gradul de rigiditate. Cum? Teoretic, destul de simplu: in interiorul lor se afla un lichid magnetoreologic, a carui vascozitate se modifica la actiunea unui camp electric. Astfel, atunci cand soferul impune un ritm de deplasare relaxat, “stransoarea” suportilor este mai slaba, iar vibratiile motorului sunt minime; dimpotriva, atunci cand masina ruleaza intr-un ritm sustinut, eventual pe o succesiune rapida de viraje, ei “tin agregatul in loc”, conferind soferului senzatia unui control mai bun.

Suportii activi isi demonstreaza utilitatea si-n cazul unei porniri in tromba, diminuarea oscilatiilor din plan vertical avand ca rezultat eliberarea unei forte mai mari si mai uniforme la nivelul puntii spate. Beneficii? O tractiune mai buna si, deci, o acceleratie mai rapida. Iar acum stii totul despre inca un element caruia 911 Turbo ii datoreaza… cel mai bun “zero-o suta” din toata istoria sa.