Tempomat-ul inteligent: Fals tratat de soferie

La un moment dat, tot ceea ce stim azi despre condusul unei masini va disparea. Sau, mai bine zis, conceptul va suferi modificari atat de ample, incat vom privi scolile de soferi ca pe niste unelte din neolitic. Masinile vor invata cum sa comunice intre ele (deja au parcurs primele lectii), iar infrastructura rutiera va deveni atat de sofisticata, incat volanul, schimbatorul de viteze si pedalele vor capata “relevanta” motorului cu aburi. Bineinteles, mai e mult pana departe si, sinceri sa fim, nici nu stim daca vom prinde respectivele vremuri; pe de alta parte, vom fi printre putinii care vor avea o idee despre cum a inceput totul…

Soferia va fi “dinamitata” pentru ca placerea de a conduce a stat mai mereu in umbra comoditatii, iar chibritul care a aprins fitilul este asa-numitul tempomat (cruise-control pentru anglofili). De multe ori il auzi gratulat cu sintagma “pilot automat”, dar, pentru moment, e cam mult spus: sistemul indeplineste doar misiunea de mentinere a vehiculului la o viteza constanta, pana cand pedala de frana este actionata. Cu alte cuvinte, piciorul drept scapa de corvoada apasarii acceleratiei. Initial, a fost disponibil doar pentru modelele din clasele superioare – si, chiar si acolo, era deseori optional –, dar, de ceva timp incoace, il regasesti si pe lista cu dotari a familialelor entry-level. Motivul? Locul sau in segmentul premium a fost luat de o versiune mult mai performanta, numita “tempomatul inteligent”.

Printre primii producatori care au implementat o asemenea tehnologie a fost Mitsubishi, japonezii uimind in 1995 cu asa-numitul cruise-control adaptiv. Instalat pe modelul Diamante, sistemul il scutea pe cel de la volan de reglarea vitezei masinii, atunci cand aceasta ajungea un vehicul din urma; totusi, nu actiona franele. In schimb, potrivea ritmul de deplasare prin ajustarea acceleratiei si, eventual, retrogradarea treptelor, stabilind totodata o distanta sigura fata de obiectul mai lent. Simplu, sigur si, mai ales, comod. Si totusi, nu tocmai perfect.

Problema cea mai mare a acestui tip de tempomat sunt chiar mijloacele de detectare a obiectelor din fata, razele laser avand lacune serioase in caz de vreme rea sau daca masina de identificat este foarte murdara (practic, noroiul sau praful impiedica reflectarea luminii). Ca atare, fabricantii auto au trecut, treptat, la adoptarea unor sisteme bazate pe undele radar, acuratetea informatiilor si fiabilitatea functionarii permitand inginerilor sa exploreze noi dimensiuni ale conducerii preventive. De exemplu, la mijlocul deceniului trecut, Toyota a implementat o functie ce avertiza soferul in cazul in care masina din fata incetinea sau chiar se oprea; apoi, in 2006, Mercedes – producatorul care, practic, a popularizat utilizarea tempomatelor inteligente – a plusat cu versiunea… “Plus” a sistemului Distronic. Oferita initial pe nava-amiral S-Klasse, minunea electronica a constructorului din Stuttgart nu numai ca micsoreaza viteza masinii atunci cand vehiculul din fata face acelasi lucru, ci si opreste limuzina in locul soferului, daca acesta nu are nici o reactie. Mai nou, gratie functiei Pre Safe Brake, Distronic Plus are capacitatea de a actiona la maximum franele atunci cand sesizeaza un accident iminent, diminuand considerabil pericolul vatamarilor corporale grave.

Evident, atari bijuterii tehnologice sunt foarte scumpe, dar, asa cum timpul a demonstrat-o de nenumarate ori, ele ajung, la un moment dat, dotari standard pe masinile populare. Ce vor propune atunci modelele de lux? Nu stim exact, dar, probabil, ne vor intreba unde sa ne duca…

Toyota Prius: Dynamic Radar Cruise Control

Mercedes-Benz Clasa E: Distronic Plus

Volvo S80: Adaptive Cruise Control