AC Cobra: Revigorare americana

Promisiunea engleza

Auto Carriers, cunoscut si ca AC Cars, unul dintre primii producatori auto din Marea Britanie, incepea, la sfarsitul anilor ’40, un proiect foarte pretentios. Britanicii incepeau dezvoltarea unui model sport, coupe, cu 2 locuri si fara acoperis. Se dorea a fi o masina exclusivista, nu foarte versatila dar destul de puternica, care sa iasa la inaintare in fata ‘rachetelor’ germane.

Proiectul s-a numit ACe si, fiind gandit ca un model sport, menit sa alerge pe pista si sa franeze in aplauze si nu o masina de zi cu zi, s-a optat din start spre calea unui design bazat pe trasaturile unui model de circuit, si nu pe ale unuia stradal. Astfel, dupa cativa ani de teste pe prototipuri, britanicii au convenit asupra unei caroserii joase, cu faruri clasice, boneta lunga cu o grila frontala uriasa si o pereche de portiere aproape inutila. N-arata rau deloc si chiar se clasa in fata multor decapotabile sport din acea vreme la capitolul design.

Un factor esential in dezvoltarea noului ACe s-a convenit a fi manevrabilitatea acestuia. Era un capitol in care trebuia sa exceleze, un motiv principal pentru a alege acest model si nu oricare alt concurent. Astfel s-a optat pentru un ecartament destul de generos si suspensii independente pe cele patru roti, iar sasiul a fost dezvoltat in nu mai putin de 2ani, pentru a obtine un maxim de stabilitate in orice conditii.

Lucrurile s-au complicat cand s-a ajuns la alegerea propulsorului. AC Cars nu dispunea de un buget formidabil, iar banca executiva decisese deja ca accentul sa fie pus pe design si manevrabilitate in dezvoltarea noului roadster. Se dorea conceperea unui model de viitor, cu un motor decent ce urma apoi sa fie rapid inlocuit cu un propulsor mai capabil. Astfel s-a optat pentru cel mai popular motor din Marea Britanie : Bristol Straight-6, adica o unitate dezvoltata de BMW inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial.

A debutat in 1953 la London Motor Show si a fost atractia evenimentului. In lumina reflectoarelor, noul ACe arata deosebit de promitator: un design simplu, coerent si sportiv, o silueta unica si un parbriz cu aparatori laterale. Era definitia unui roadster. Apoi, pe pista, modelul britanic uluia prin manevrabilitatea sa de kart, fiind parca lipit de asfalt in orice curba sau sicana. Insa in linie dreapta propulsorul de 2000cmc nu promitea atat de multe. Cu numai 130CP scosi la inaintare, britanicii nu aveau inca un concurent pe masura pentru avangarda germana.

Iar situatia avea sa capete o turnura dramatica in urmatorii ani. Vanzarile nu mergeau deloc in favoarea constructorului britanic, iar in 1961 Bristol a decis sa inceteze productia propulsorului cu 6 cilindri in linie, optand pentru asamblarea unui nou V8 Chrysler. Astfel, AC Cars s-a trezit in ingrata postura de a nu-si mai putea permite achizitionarea motoarelor, iar firma se indrepta vertiginos spre faliment. Productia s-a redus drastic, odata cu alegerea motorului de 2553cmc Zepher care a dus si  la marirea prizei de aer de pe boneta.

Ambitia lui Shelby

Salvarea a venit de peste ocean, din partea proaspat retrasului pilot de curse Carroll Shelby, care in 1961 le-a expediat o scrisoare britanicilor prin care le propunea sa-i trimita un model construit astfel incat sa i se poata monta un propulsor V8. AC Cars a acceptat si astfel soarta companiei insulare avea sa intre in mana lui Shelby.

Shelby a-ncercat sa-i coninga pe cei de la Chevrolet sa-i aprovizioneze noul proiect cu propulsoare V8, insa acestia l-au refuzat fiindca nu voiau un concurent direct pentru al lor Corvette. Urmatoarea oprire a americanului a fost in birourile Ford, companie care planuia de ceva timp sa-i coaca un rival chiar temutului Corvette. Shelby a batut palma cu Ford pentru un acord de colaborare care avea sa invigoreze roadsterul britanic cu noua jucarie din Deaborn : un V8, usor si compact, de 4,2 Litri conceput pentru performante ridicate.

In Anglia au inceput rapid modificarile pentru noua versiune ACe. Sasiul a fost modificat, designul a devenit mai agresiv, iar ideea lui Shelby a uluit intreaga asistenta la primele teste cu noul motor. Marea Britanie avea acum un roadster veritabil, care nu numai ca se conducea cu usurinta cu care manevrai un kart, dar care dezvolta nu mai putin de 271CP, intrand direct in loja supercar-urilor vremii.

Incepea astfel colaborarea cu Ford, care avea sa se remarce ca fiind una din cele mai fructoase aliante incheiate vreodata in industria auto. Sasiul nou dezvoltat a fost botezat Cobra si n-a durat mult pana ce acesta a devenit apelativul care diferentia versiunile coupe-ului britanic. Productia noului model a inceput in 1963 si a redresat situatia financiara a celor de la AC Cars, iar pana in iarna anului urmator s-au vandut aproape 600 de unitati, adica aproape cat vandusera britanicii in primii zece ani.  Apoi, vazand ca noul Cobra incepe sa piarda teren in fata noilor rivali din circuitele auto, Shelby a vrut sa-i mai aduca un plus de energie, prin montarea unui alt propulsor Ford de 6,4 Litri, insa dupa teste s-a ajuns la concluzia ca masina este aproape imposibil de condus. Si asa s-a ajuns la dezvoltarea celui de-al treilea sasiu.

Ford s-a implicat mai mult in constructia noului Cobra, iar designul a primit o aliura mult mai agresiva, de racing-car veritabil, disponibil si in varianta cu doua dungi albe ce traversau caroseria albastra. A fost, probabil, cea mai celebra pereche de racing stripes cunoscuta vreodata. Semnatura noului AC Cobra era insa data de bara de inox incovoiata in spatele scaunului soferului, ca o tetiera uriasa.

Alianta bestiei

Insa interesul major manifestat de Ford nu se axa pe versiunea stradala, ci pe cea competitionala. Astfel, cu cei 485 CP ai modelului competitional, AC Cobra devenea fiara care matura pista cu toti titanii Corvette. Era 2 Februarie, 1963, la Riverside International Raceway, cand Dave MacDonald lasa in urma o pleiada de modele Corvette, Jaguar, Porsche sau Maseratti, aducand in palmares prima victorie pentru noua Cobra. Shelby a oferit apoi un ‘drag package’, numit Dragonsnake, cu care s-au castigat alte event-uri de gen.

Mai tarziu, aprovizionarea britanicilor de catre Ford a devenit si mai facila, fiindca propulsorul-monstru era oricum construit in productie mai mare pentru noua vedeta Mustang. Succesul de piata nu a fost insa atat de rasunator. Desi era una dintre cele mai rapide masini din lume, AC Cobra nu atragea clientii ca pe-un roi de albine. Fiindca tocmai performantele uriase faceau din micul bolid anglo-american o fiara insetata, cu un consum imens de carburant si de ulei. Piata americana a fost cea care a tinut in viata ambitia lui Shelby si firma britanica. Cobra era foarte apreciata in SUA, tocmai din cauza ca era o masina creata special pentru aceasta tara. Sportivitatea, manevrabilitatea si forta pura erau ingredientele unui roadster american, iar silueta joasa si caroseria usoara o diferentiau de pleiada muscle-car-urilor masive cu tractiune pe spate.

AC Cobra a fost probabil cel mai indragit model britanic in SUA. Atat de indragit, incat putini stiu azi ca a aparut in Anglia. A ramas in istorie ca unul din cele mai populare modele clasice si ca un bolid veritabil. Cu cei 485CP ai sai, AC Cobra a devenit masina cu cel mai rapid demaraj din lume pentru urmatorii 20 de ani : 0-100km/h in 4,2 secunde. Si, totodata, este cel mai bun exemplu al unei masini readuse la viata.