Aston Martin DB4

La inceputul anilor ’50, Aston Martin era o companie cu un statut exclusivist, aflata inca in tranzitie - tranzitia de la segmentul sport la cel premium, pastrand caii putere dar inlocuind barele de protectie cu tapiterii scumpe. Modelele produse erau de o calitate incontestabila, dar nici unul n-a fost construit in mai mult de 750 de exemplare, ceea ce facea din Aston Martin un producator exclusivist, de nisa, care nu putea concura cu granzii italieni. Era timpul pentru o cina la masa bogatilor.

Superleggera

Dupa ce au investit o avere in DB Mark3, care a vandut putin peste 500 de exemplare, oficialii Aston Martin au inceput sa dezvolte ideea unui grand-tourer autentic care sa imbine capacitatea motoarelor englezesti cu design-ul italian. Motorul era deja pregatit de Tadek Marek: 3700cmc cu 2 carburatoare si 240 CP. La capitolul design, britanicii au apelat la trend setter-ii vremii. Carrozerria Touring a inceput la Milano dezvoltarea cadrului tubular Superleggera, usor si cu un aspect senzational pentru acea vreme. Prototipul a costat 3750 de lire, dar oficialii Aston Martin intrezareau deja succesul printre liniile sale.

In 1958, publicul descoperea la London Motor Show un coupe rasat, argintiu, ce combina o parte frontala cu iz italian si un spate cu prestanta britanica, armonizate intr-o silueta definitorie pentru grand-tourer-ul european. Grila frontala robusta si verticala a fost pastrata de cei de la Aston Martin in forma ei clasica, dar acum ea ramanea singurul detaliu ce amintea de aliura musculoasa a modelelor precedente. Eleganta cu care a fost desenata gura de aerisire de pe capota motorului trada totusi herghelia dinauntru: 0-100km/h in 9.3 secunde si o viteza maxima de 224km/h. Interiorul compensa insa cu scaune confortabile tapitate in piele, volan din lemn si o pozitie destul de inalta a scaunului soferului. Aston Martin avea, in sfarsit, un cuvant de spus pe piata auto.

That cheap bastard

DB4 a fost primul model produs in noua fabrica din Buckinghamshire, iar productia incepea sa creasca, depasind 250 de unitati pe an, cat producea Aston Martin in medie, in trecut. Vanzarile mergeau bine, masina atragea, insa dupa 3 ani lucrurile aveau sa se schimbe. Fiindca in 1961 intra in scena senzatia E-Type, care costa 2097 de lire, fata de pretul de 4084 pus pe DB4. E-Type aproape ca nu avea concurent direct la raportul calitate-pret, si asta ii aducea pe cei de la Aston Martin inapoi in trecut. DB4 arata bine, era mai puternic decat E-Type, dar statea prost in viraje, datorita unui centru de greutate prea ridicat. Iar pretul elimina o buna parte din clientela. Astfel, britanicii au inceput sa dezvolte noi variante ale coupe-ului superleggera, lansand varianta cabrio – pentru inca 400 de lire in plus – si modelul Vantage, in 1961, cu un motor mai puternic si faruri inclinate, imbracate in sticla. Arata mai bine, fugea mai tare, dar tot nu era destul.

Goldfinger

In 1964, studiourile MGM au binecuvantat Aston Martin prin alegerea unui DB5 drept masina de serviciu a lui James Bond, interpretat atunci de Sean Connery. Ian Fleming il imaginase pe Bond intr-un DB Mark3 cand scrisese cartea, insa cei de la MGM au optat pentru DB5 fiindca era ultimul model aparut. Filmul a fost un real succes, iar DB5 a avut chiar un rol secundar, fiind echipat cu o serie de gadget-uri de ultima generatie: GPS, placute de inmatriculare rotative, protectie antiglont pentru luneta, scaun ejectabil si chiar mitraliere ascunse in semnalizatoare. Si toate au fost folosite in film, uluind publicul si crescand cifra de afaceri a celor de la Aston Martin. DB5, care nu aducea prea multe noutati fata de DB4, a vandut in numai 2 ani 983 de unitati, aproape cat a inregistrat DB4 in toate variantele sale in 5 ani. Dupa lansarea filmului, Aston Martin a mai construit doua replici ale exemplarului de pe marele ecran, pentru a le expune publicului. Unul din ele a fost vandut in 2006 pentru 2 milioane de dolari iar Goldfinger a ramas o mina de aur pentru Aston Martin.

Desi cei de la Aston Martin nu si-au indeplinit in totalitate obiectivul, reusind sa vanda putin peste 1000 de unitati, DB4 si-a castigat un loc in istorie si a definitivat standardele companiei britanice pana in prezent. Un grand-tourer etalon, care imprumuta din design-ul mediteranean doar cat e nevoie pentru a armoniza stilul si robustetea britanica.