BMW Isetta: Frigiderul cu bunatati

Obiectul activitatii a fost schimbat deoarece, dupa terminarea Celui de-al Doilea Razboi Mondial, Italia era atat de saraca, incat locuitorii ei nu-si mai permiteau decat scutere si vehicule cu trei roti; asadar, sefii lui Iso au intrevazut o oportunitate pe care nu o puteau rata. Intr-un final, a rezultat Isetta – o masinuta cu o distanta extrem de mica intre rotile din spate, prezentata, in toata plenitudinea lungimii de 2,29 metri si latimii de 1,37 metri, la Salonul Auto de la Torino din 1952. Iar acesta este doar inceputul povestii…

Masina

Daca e musai sa vorbim despre un volum de calitati al Isettei, atunci trebuie sa incepem, neaparat, cu generozitatea campului vizual. Studiata din exterior, gagalicea parea un ou a carui jumatate superioara era transparenta (azi, ea e considerata una dintre primele reprezentante ale genului “bubble-car”), asa ca, oriunde-ti aruncai privirile, beneficiai de vizibilitatea unui turn de control. Bineinteles, trecatorii se amuzau vazand un om calatorind intr-un “acvariu cu roti”, dar situatia asta nu era nici pe departe la fel de hilara ca modalitatea de acces in habitaclu. Care se facea deschizand intreaga parte frontala a masinii, intocmai ca o, err, usa de frigider. Cum volanul, cu tot cu coloana de directie, ar fi impiedicat o instalare comoda pe scaunul soferului, acestea au fost “sudate” de portiera, dand impresia necunoscatorilor ca tocmai s-a produs o defectiune extrem de grava; evident insa, masina mergea perfect, si inca pe distante destul de lungi. Desi ecartamentul spate de numai 610 mm nu incuraja soferii sa apese prea tare pedala de acceleratie, Isetta ajungea la o viteza maxima de 50 km/h, de unde putea sa inceapa construirea unei autonomii impresionante: propulsorul de 236 cmc si 10 CP consuma sub patru litri de combustibil la 100 km. Suficient de putin incat vehiculul sa devina extrem de interesant pentru BMW…

Necesitatea

Inutil de precizat faptul ca, la nici un deceniu de la incheierea razboiului, Germania se afla in plin proces de reconstructie economica. Celebrele autobahn-uri mai aveau mult de rabdat in asteptarea primelor masini cu adevarat rapide, care, chiar daca ar fi aparut atunci, nu le-ar fi cumparat nimeni. Sau, ma rog, prea putini pentru a putea fi considerati semnificativi. In consecinta, BMW a vazut in Isetta o minunata ocazie de a motoriza masele si, bineinteles, de a-si spori profiturile, asa ca, prin 1955, a cumparat licenta de fabricare a minusculului automobil italian. In versiunea bavareza, acesta a primit un agregat nou (monocilindrul de 247 cmc, preluat de la motocicleta R 25), un nume nou (Isetta Moto Coupe) si… atatea componente inedite, incat, la un moment dat, intre “copie” si original, nici o piesa nu mai era interschimbabila. In 1956, nemtii au introdus un motor proaspat, de 298 cmc si 13 CP (acesta permitea atingerea unei viteze maxime de 85 km/h), pentru ca, un an mai tarziu, Isetta sa receptioneze si un prim facelift, in urma caruia suprafetele vitrate au devenit inca si mai mari. Totodata, consumul de benzina a coborat pana la senzationalul nivel de 3 litri/100 km, asa ca, punand la socoteala si Criza Suezului din 1956, n-ar trebui sa surprinda pozitia de best-seller a Isettei. Intre 1955 si 1962 (anul iesirii din fabricatie) s-au fabricat peste 160.000 de exemplare, mult mai multe decat ar fi putut asambla BMW, in aceeasi perioada, daca ar fi ales solutia “100% in-house”. Si totusi – orice inceput are si un sfarsit…

Finalul

Incurajati de succesul microcar-ului de origine italiana, BMW a incercat sa dezvolte un model ceva mai mare, asemanator cu Isetta, in care sa incapa pana la patru pasageri. Acesta a fost 600, un mini asemanator, din punct de vedere al designului, cu Isetta, dar sensibil mai mare si echipat cu un tren de rulare posterior cu ecartament normal. De-o parte si de alta a “cojii” din metal au fost “decupate” doua portiere, ce permiteau accesul la locurile din spate, in timp ce, in spatele puntii inferioare, a fost montat un agregat cu doi cilindri boxer de 585 cmc si 20 CP; din pacate – si in ciuda performantelor superioare (viteza maxima: 100 km/h),

BMW 600 nu s-a bucurat de succesul sursei de inspiratie: doar 35.000 de exemplare au fost produse intre 1957 si 1959. Intr-un final, din cauza diminuarii vanzarilor de motociclete si esecului inregistrat de modelele luxoase, BMW a fost la un pas sa declare falimentul; si totusi, nu cumva aceasta situatie a fost evitata tocmai pentru simplul fapt ca Isetta a intarziat-o suficient de mult? Crezi ce vrei, dar noi ne punem toti banii pe un “Da” hotarat.