Ferrari Testarossa

O lume intreaga a pasionatilor de autovehicule se obisnuise deja cu puterea nelimitata a calutului cabrat de a intoarce capete si a produce rumoare. Cu toate acestea, in 1984, Testarossa reuseste sa socheze la salonul auto de la Paris. Mai puternic, mai rapid si cu un design mai agresiv ca niciodata, noua creatie a Ferrari trezeste din prima clipa adortia unora si criticile vehemente ale altora, fara a lasa insa pe cineva indiferent.

Impactul se datoreaza schimbarii radicale pe care noul autovehicul o reprezinta. Cu un nume inspirat de la masina de curse a anilor ’50 ce avea capacele de distributie de culoare rosie (Testarossa se traduce “cap rosu”) si urmandu-i Boxer-ului construit cu o decada in urma, Ferrari Testarossa marcheaza inceputul unei noi epoci in constructia de autovehicule.

Societatea europeana este dominata in anii ’70 de filosofia conservatoare, ce respinge bunastarea materiala, considerand autovehiculele nimic mai mult decat o risipa de resurse naturale. Aceasta frana in calea dezvoltarii naturale a industriei auto este inlaturata simbolic odata cu „Marsul Celor 40.000” - miscarea angajatilor fabricii Fiat de la inceputul anilor 1980. Parca pentru a recupera timpul pierdut,  constructorii de automobile se lanseaza rapid in ceea ce Sergio Pininfarina numeste „o exagerare in exuberanta”. Iar renumitul designer va face din Testarossa promotorul acestei noi tendinte.

Daca motorul, cutia de viteze, suspensia dubla independenta si franele cu disc ventilate sunt o mostenire de la Ferrari Boxer, exteriorul nu seamana cu nimic din ceea ce exista pe piata. Elementul distinctiv este reprezentat de pozitionarea gurilor de aerisire pe lateralele masinii si scoaterea acestora in evidenta prin introducerea pentru prima data a liniilor orizontale proeminente in caroserie. Spatele masinii este, deasemenea, surprinzator de lat pentru dimensiunile cu care europenii erau obisnuiti, insa necesar pentru asigurarea stabilitatii, avand in vedere propulsorul cu 12 cilindri orizontali, capabil sa dezvolte o putere de 390 CP. Un alt element definitoriu este oglinda exterioara unica, situata pe stalpul lateral din partea soferului, la jumatatea parbrizului.

Boxer nu reusise, insa Testarossa trebuia sa ajunga pe cea mai mare piata a supermasinilor din lume. Capabil sa treaca testele de poluare datorita celor patru supape pentru fiecare cilindru, noul Ferrari devine primul model cu un motor de 12 cilindri vandut in Statele Unite dupa Daytona anului 1973 si cea mai rapida masina de serie la momentul respectiv pe continentul american.

Designului si puterii impresionante le corespunde, in mod nu foarte obisnuit pentru un Ferrari la vremea aceea, un interior pe masura. Scaunele ergonomice si finisajele din piele Connolly, sistemul audio performant cu radioul ascuns in spatele unui panou rabatabil, aerul conditionat si portbagajul integrat sunt doar cateva dintre detaliile ce creaza un spatiu practic si confortabil. Mai mult, in comparatie cu predecesorul sau, Testarossa este surprinzator de usor de manevrat, atat la viteza redusa cat si in apropierea maximului sau de 275 km/h.

Modelul initial ramane in productie pana la sfarsitul lui 1991, fiind inlocuit de 512 TR (avand acum 412 CP, o greutate redusa cu 130 kg, roti si frane marite si un design imbunatatit marginal) si F512 M in 1995 (432 CP si noi imbunatatiri pentru cresterea aerodinamicitatii). Un singur exemplar spider, cu plafon rabatabil, este construit pentru uzul personal al actionarului principal al Fiat, Gianni Agnelli. Caracteristicile remarcabile, designul agresiv si popularitatea castigata prin aparitia in celebrul serial Miami Vice duc la vanzarea rapida a tuturor celor 7177 de exemplare produse.