Ford Mustang

Pe dealurile asfaltate din San Francisco, doua masini taioase alearga intr-o urmarire nebuna de-a soarecele si pisica. Intr-una - doi criminali fara scrupule; in cealalta - un politist de neoprit. Masinile fac slalom prin oras intr-o viteza ametitoare, patineaza scrasnind in curbe, iar rotile se-nvaluie in fum alb. Nelegiutii conduc haotic o decapotabila neagra, lunga, colturoasa si greoaie. Politistul se tine agil in spatele lor  intr-un roadster verde, feroce, cu linii hotarate si unghiuri indraznete, facut parca pentru asa ceva. Nici unul nu scoate un cuvant; muzica s-a oprit, lasand loc galopului trepidant al motoarelor. Cei doi soferi ajung unul langa altul pe sosea si-ncep sa-si loveasca portierele-ntre ele. Masina neagra pare tot mai avariata, iar cea verde ii da lovitura de gratie propulsand-o intr-o benzinarie in care explodeaza violent. Roadsterul franeaza brutal iesind de pe asfalt, iar politistul se opreste cu ceafa in tetiera.

Scena este din filmul ''Bullit'' si a devenit memorabila in istoria cinematografiei, fiind considerata cea mai buna urmarire de masini filmata vreodata. Insa vedeta filmului nu e politistul, jucat de Steve Mcqueen, ci masina sa, care va ramane in istorie ca o emblema a Americii.

Emblema noii generatii

La mijlocul anilor '60, efectele baby-boom-ului de dupa razboi ajungeau la maturitate in SUA. Milioane de copii atingeau varsta legala pentru a putea conduce, iar Ford a inteles la timp ca nu aveau sa foloseasca masini ca ale parintilor. Era nevoie de un model sport, atragator, puternic si in acelasi timp accesibil. Un roadster proaspat care sa alerge pe soselele dintre state si sa atraga privirile in oras.

Lee Iacocca, din functia de manager general adjunct, si Donald N. Frey, din cea de inginer sef, au fost cei care au dezvoltat proiectul Mustang, intr-un timp record de doar 18 luni. Prototipul era un coupe cu motor de roadster, gandit in parte de Phil Clark, cel care a desenat in 1961 un cal alergand, botezat Mustang - o emblema ce avea sa faca istorie.

Unul dintre principalii designeri participanti la proiect a fost John Najjar, care, intervievat in 1984 de un arhivar al muzeului Henry Ford, a vorbit despre geneza prototipului:

"Aveam un studio in care eram eu, Jim Darden, Ray Smith si un artist, Phil Clark. Am desenat impreuna un model de roadster coupe, in competitie cu alte studiouri, iar cand l-au vazut pe al nostru - cand au vazut schitele si macheta - au zis imediat: Asta e! Hai sa-l construim.'' Asa ca am facut un model de argila, am conceput detaliile si apoi am construit un prototip din fibra de sticla. Masina era mai mult un concept de studiu decat o configuratie finala, dar includea o mare parte din imaginea sportiva si nonconformista a viitorului model.''

Mustang 1 a fost apoi reconceput ca o masina cu 4 locuri, sub supravegherea coordonatorului de design Joe Oros si a echipei sale, care a stabilit 5 obiective in designul noului Mustang: va avea 4 locuri, buzunare in scaune si schimbator de viteze montat in podea, va cantari nu mai mult de 1,2 tone si nu va fi mai lung de 4,5 metri si, nu in ultimul rand, se va vinde cu mai putin de 2500$ - disponibil, in acelasi timp, si cu dotari optionale.

Avand acum standardele stabilite, Oros a cerut:

"Vreau o masina care sa atraga femeile si sa fie dorita de barbati. Vreau o masca frontala asemanatoare cu cele Ferrari, cu emblema centrata pe grila radiatorului si prize de aer care sa raceasca franele din spate. As zice ca ar trebui sa arate cat mai sportiv posibil si oarecum inrudit cu modelele europene.''

Un succes ametitor

Primul Mustang de serie a fost dezvaluit publicului in pavilionul Ford al New York World's Fair pe 17 aprilie 1964 si a putut fi cumparat din aceeasi zi. A fost probabil una dintre cele mai importante zile ale istoriei auto: 22.000 de exemplare vandute pana la inchiderea reprezentantelor - un record inca neinvins. In urmatorii doi ani Ford a reusit sa elibereze pe soselele americane peste un milion de Mustanguri. Imaginea de ''muscle car'' de 2000$ a cucerit subit publicul american, iar clientii se-nghesuiau pe listele de asteptare. Astfel, din cauza numarului urias de comenzi, primul Mustang a fost vandut, din greseala, unui pilot de avion, ca o ironie a faptului ca masina fusese botezata dupa celebrul avion de vanatoare P51-Mustang. Mai tarziu, cand roadsterul a traversat Atlanticul, Ford s-a gandit ca europenii vor sesiza legatura dintre nume, iar Mustang s-a numit T-5 pe piata germana.

Dat fiind faptul ca Mustang folosea platforma lui Falcon, cel mai mic model Ford de atunci, cele doua autovehicule s-au fabricat pentru cativa ani in aceeasi fabrica din Deauborn, Michigan, urmand ca Mustang sa se mute apoi intr-o curte mai mare, in San Jose, California.

Din garaj pe circuit

Insa nu numai imaginea a vandut atat de bine Mustangul. Un rol crucial l-a avut strategia adoptata de Ford. Masina era ieftina pentru ca utiliza o mare parte din piesele altor modele, dar era totusi construita pentru tineri. Iar tinerii voiau o masina puternica, aratoasa si nu in ultimul rand, diferita. Asa ca Ford le-a oferit cea mai variata gama de dotari optionale. Astfel, un client putea alege un Mustang cu 2 sau 4 locuri, hardtop sau convertible, jante, pneuri, transmisie, suspensii si scaune in diferite versiuni si, pentru numai 400$ in plus, motorul de 6 cilindri putea fi inlocuit de un V8 cu 225CP.

Sunetul acelui V8 de 4,7 litri a devenit semnatura neoficiala a Mustangului. A fost puntea dintre soferul de rand si cursele auto, pentru ca 17$ ii erau de-ajuns unui tanar cu permis de conducere pentru a fugi cu un Mustang GT 350 pe circuit pentru o zi, in ceea ce se numea ''rent-a-racer''.

Ford a creat astfel in 1964 clasa ''muscle car'', care in anii imediat urmatori a primit raspunsurile competitorilor, materializate in Chevrolet Camaro, AMC Javelin sau Plymouth Barracuda. Insa Mustang castigase deja teren, asigurandu-si un loc bine tintuit in topul celor mai vandute masini din lume.

De-a lungul anilor, Ford a continuat sa dezvolte celebrul model, aducand-i nenumarate imbunatatiri si schimbari atat sub capota, cat si la suprafata ei. Au fost 9 generatii Mustang, pe langa care se mai numara si editii speciale si artificii de design si chiar de logo - calul fiind inlocuit cu o cobra. Insa, in afara de modelele anilor '90, Mustang si-a pastrat aceeasi capota lunga a motorului, cu grila frontala ridicata, luneta inclinata si un inconfundabil galop sonor al motorului. Este unul din putinele modele inca aflate in productie cu o traditie atat de lunga si de glorioasa si, fara dubii, era singura masina capabila sa joace in ''Bullit''.

Pe dealurile asfaltate din San Francisco, doua masini taioase alearga intr-o urmarire nebuna de-a soarecele si pisica. Intr-una - doi criminali fara scrupule; in cealalta - un politist de neoprit. Masinile fac slalom prin oras intr-o viteza ametitoare, patineaza scrasnind in curbe, iar rotile se-nvaluie in fum alb. Nelegiutii conduc haotic o decapotabila neagra, lunga, colturoasa si greoaie. Politistul se tine agil in spatele lor intr-un roadster verde, feroce, cu linii hotarate si unghiuri indraznete, facut parca pentru asa ceva. Nici unul nu scoate un cuvant; muzica s-a oprit, lasand loc galopului trepidant al motoarelor. Cei doi soferi ajung unul langa altul pe sosea si-ncep sa-si loveasca portierele-ntre ele. Masina neagra pare tot mai avariata, iar cea verde ii da lovitura de gratie propulsand-o intr-o benzinarie in care explodeaza violent. Roadsterul franeaza brutal iesind de pe asfalt, iar politistul se opreste cu ceafa in tetiera. Scena este din filmul ''Bullit'' si a devenit memorabila in istoria cinematografiei, fiind considerata cea mai buna urmarire de masini filmata vreodata. Insa vedeta filmului nu e politistul, jucat de Steve Mcqueen, ci masina sa, care va ramane in istorie ca o emblema a Americii. Emblema noii generatii La mijlocul anilor '60, efectele baby-boom-ului de dupa razboi ajungeau la maturitate in SUA. Milioane de copii atingeau varsta legala pentru a putea conduce, iar Ford a inteles la timp ca nu aveau sa foloseasca masini ca ale parintilor. Era nevoie de un model sport, atragator, puternic si in acelasi timp accesibil. Un roadster proaspat care sa alerge pe soselele dintre state si sa atraga privirile in oras. Lee Iacocca, din functia de manager general adjunct, si Donald N. Frey, din cea de inginer sef, au fost cei care au dezvoltat proiectul Mustang, intr-un timp record de doar 18 luni. Prototipul era un coupe cu motor de roadster, gandit in parte de Phil Clark, cel care a desenat in 1961 un cal alergand, botezat Mustang - o emblema ce avea sa faca istorie. Unul dintre principalii designeri participanti la proiect a fost John Najjar, care, intervievat in 1984 de un arhivar al muzeului Henry Ford, a vorbit despre geneza prototipului: "Aveam un studio in care eram eu, Jim Darden, Ray Smith si un artist, Phil Clark. Am desenat impreuna un model de roadster coupe, in competitie cu alte studiouri, iar cand l-au vazut pe al nostru - cand au vazut schitele si macheta - au zis imediat: Asta e! Hai sa-l construim.'' Asa ca am facut un model de argila, am conceput detaliile si apoi am construit un prototip din fibra de sticla. Masina era mai mult un concept de studiu decat o configuratie finala, dar includea o mare parte din imaginea sportiva si nonconformista a viitorului model.'' Mustang 1 a fost apoi reconceput ca o masina cu 4 locuri, sub supravegherea coordonatorului de design Joe Oros si a echipei sale, care a stabilit 5 obiective in designul noului Mustang: va avea 4 locuri, buzunare in scaune si schimbator de viteze montat in podea, va cantari nu mai mult de 1,2 tone si nu va fi mai lung de 4,5 metri si, nu in ultimul rand, se va vinde cu mai putin de 2500$ - disponibil, in acelasi timp, si cu dotari optionale. Avand acum standardele stabilite, Oros a cerut: "Vreau o masina care sa atraga femeile si sa fie dorita de barbati. Vreau o masca frontala asemanatoare cu cele Ferarri, cu emblema centrata pe grila radiatorului si prize de aer care sa raceasca franele din spate. As zice ca ar trebui sa arate cat mai sportiv posibil si oarecum inrudit cu modelele europene.'' Un succes ametitor Primul Mustang de serie a fost dezvaluit publicului in pavilionul Ford al New York World's Fair pe 17 aprilie 1964 si a putut fi cumparat din aceeasi zi. A fost probabil una dintre cele mai importante zile ale istoriei auto: 22.000 de exemplare vandute pana la inchiderea reprezentantelor - un record inca neinvins. In urmatorii doi ani Ford a reusit sa elibereze pe soselele americane peste un milion de Mustanguri. Imaginea de ''muscle car'' de 2000$ a cucerit subit publicul american, iar clientii se-nghesuiau pe listele de asteptare. Astfel, din cauza numarului urias de comenzi, primul Mustang a fost vandut, din greseala, unui pilot de avion, ca o ironie a faptului ca masina fusese botezata dupa celebrul avion de vanatoare P51-Mustang. Mai tarziu, cand roadsterul a traversat Atlanticul, Ford s-a gandit ca europenii vor sesiza legatura dintre nume, iar Mustang s-a numit T-5 pe piata germana. Dat fiind faptul ca Mustang folosea platforma lui Falcon, cel mai mic model Ford de atunci, cele doua autovehicule s-au fabricat pentru cativa ani in aceeasi fabrica din Deauborn, Michigan, urmand ca Mustang sa se mute apoi intr-o curte mai mare, in San Jose, California. Din garaj pe circuit Insa nu numai imaginea a vandut atat de bine Mustangul. Un rol crucial l-a avut strategia adoptata de Ford. Masina era ieftina pentru ca utiliza o mare parte din piesele altor modele, dar era totusi construita pentru tineri. Iar tinerii voiau o masina puternica, aratoasa si nu in ultimul rand, diferita. Asa ca Ford le-a oferit cea mai variata gama de dotari optionale. Astfel, un client putea alege un Mustang cu 2 sau 4 locuri, hardtop sau convertible, jante, pneuri, transmisie, suspensii si scaune in diferite versiuni si, pentru numai 400$ in plus, motorul de 6 cilindri putea fi inlocuit de un V8 cu 225CP. Sunetul acelui V8 de 4,7 litri a devenit semnatura neoficiala a Mustangului. A fost puntea dintre soferul de rand si cursele auto, pentru ca 17$ ii erau de-ajuns unui tanar cu permis de conducere pentru a fugi cu un Mustang GT 350 pe circuit pentru o zi, in ceea ce se numea ''rent-a-racer''. Ford a creat astfel in 1964 clasa ''muscle car'', care in anii imediat urmatori a primit raspunsurile competitorilor, materializate in Chevrolet Camaro, AMC Javelin sau Plymouth Barracuda. Insa Mustang castigase deja teren, asigurandu-si un loc bine tintuit in topul celor mai vandute masini din lume. De-a lungul anilor, Ford a continuat sa dezvolte celebrul model, aducand-i nenumarate imbunatatiri si schimbari atat sub capota, cat si la suprafata ei. Au fost 9 generatii Mustang, pe langa care se mai numara si editii speciale si artificii de design si chiar de logo - calul fiind inlocuit cu o cobra. Insa, in afara de modelele anilor '90, Mustang si-a pastrat aceeasi capota lunga a motorului, cu grila frontala ridicata, luneta inclinata si un inconfundabil galop sonor al motorului. Este unul din putinele modele inca aflate in productie cu o traditie atat de lunga si de glorioasa si, fara dubii, era singura masina capabila sa joace in ''Bullit''.