Jaguar E-Type

In 1951 intra pe pista de la Le Mans primul roadster Jaguar. Se numea C-Type - 'C' venind de la 'competition' - si a surprins publicul cu un design fluid, aerodinamic si foarte atractiv. C-Type si D-Type, predecesorul sau, au fost create de Jaguar strict pentru circuitul de la Le Mans, insa, la sfarsitul anilor '50, banca directoriala din Coventry ii cere designerului Malcolm Sayer sa incropeasca din cele doua modele ale sale noul E-Type, care, surpriza, nu va mai alerga pe pista franceza, ci pe dealurile britanice. Ambitonati de priza pe care modelele C si D au avut-o la public, cei de la Jaguar s-au gandit asadar sa foloseasca forma lunguiata si fluida a caroseriei pentru primul roadster de serie al marcii.

Un bolid in haine de gala

Astfel, in 1961, Jaguar expunea la Geneva modelul E-Type, deschizand un nou capitol in istoria firmei britanice. Coupe sau convertible, E-Type a cucerit pe loc publicul. Arata ca un roadster, dar, in acelasi timp surprindea, printr-o eleganta rar intalnita. Capota  interminabila a motorului nu avea cum sa treaca neobservata; profilul era agresiv, spatele ascutit; se remarca o continuitate fluida a caroseriei, in care cu greu se distingea o linie dreapta. O placuta de inmatriculare ar fi ruinat masca frontala, asa ca s-a apelat la un sticker. Niciun compromis in privinta designului.

Jaguar nu s-a oprit aici. Cele 5 victorii de la Le Mans ale predecesorilor C si D nu aveau sa ramana uitate, iar E-Type s-a bucurat de o motorizare derivata din cele doua modele castigatoare. Un motor de 3,8 litri cu 6 cilindri in line ce dezvolta 260CP si atingea 100km/h in 6,9 secunde. In 1961.

500 de comenzi a primit Jaguar la Geneva, iar la o luna distanta E-Type a fost expus la Salonul Auto International de la New York, unde, in prima jumatate de ora, s-au vandut 6 exemplare. "Vreau masina asta si o vreau acum!" a ordonat Frank Sinatra.

Un statement accesibil

Vanzarile au explodat. Si era firesc. Pentru ca E-Type era un roadster superb ce costa numai 2.097Ł. In acelasi timp, un Aston Martin era 4.084Ł iar pentru un Ferarri 250GT un doritor platea 6.469Ł. In contrast, o masina mica de familie precum Triumph Herald costa 708Ł, iar o locuinta medie in jur de 2.700Ł. Astfel, orice pasionat de masini dispus sa se desparta de 2.000Ł urca in aceeasi loja cu soferi precum George Best sau George Harrison.

Trevor Baylis, inventatorul ceasului cu radio, este unul dintre proprietarii care au contribuit la imaginea macho a lui E-Type."Ma plimbam prin jurul Londrei intr-o jacheta de piele la volanul E-Type-ului meu. O fata a urcat pentru cativa kilometri si a ramas 18 luni. Acum am ajuns la anii in care-mi cumpar Viagra, dar cred ca un E-type ar avea acelasi efect."

Multi dintre cumparatori au privit ciudat cutia de viteze in 4 trepte si franele cu 4 discuri ce solicitau o conducere mai putin confortabila la volan, insa E-Type era derivat dintr-o masina sport, desenata nu de un stilist, ci de un pionier al aerodinamicii. Sasiul rigid si suspenisa supla compensau, dand masinii stabilitate si o rulare lina pe asfalt.

In timp ce zeci de vapoare plecau spre California incarcate cu noile bijuterii britanice, acolo unde ele se numeau XKE, Jaguar a gasit de cuviinta sa aduca unele modificari tehnice. Astfel, in 1964, E-Type a primit un motor nou de 4,2 litri, o transmisie imbunatatita, frane mai bune si scaune mai confortabile. Toate problemele au fost rezolvate, insa sefii din Coventry nu s-au multumit cu atat. Jaguar stia ca detine o legenda sub tutela, dar a inteles la timp ca si competitorii se reinarmeaza an de an.

Lovit in orgoliu

In 1968 aparea seria a 2-a E-Type, cu faruri fara protectie de sticla, bara de protectie fata mai lunga, panou de bord schimbat si dotari standard precum aer conditionat si servodirectie. Insa echipat cu acelasi motor din 1964, de 4,2 litri, E-Type nu a fost primit prea bine de regulile din SUA, care cereau un motor mai slab pentru a diminua poluarea.

Reputatia lui E-Type a suferit putin la sfarsitul anilor '60, cand un model a aparut intr-o deschidere demodata a unui show semnat Simon Dee, iar alte doua au fost distruse de un excavator sub privirea aproape nepasatoare a lui Michael Caine, in "The Italian Job", lumea incepand chiar sa faca glume pe seama masinii.

Declin si amintire

E-Type a primit o revigorare a imaginii in 1971, o data cu aparitia celei de-a 3-a serii. cand Jaguar a folosit masina drept carcasa pentru primul V12 al marcii, un motor monstruos ce a transformat E-Type intr-o adevarata fiara a soselelor: 265CP si o viteza maxima de 241km/h.

Jaguar s-a confruntat apoi cu un recul al acestei oferte, fiindca in 1974, cand Marea Britanie a fost lovita de o serioasa criza economica, putini se incumetau sa arunce 3.343Ł pe un roadster V12. Dealerilor Jaguar le-a fost foarte greu sa vanda ultimele 49 de exemplare, o editie limitata de culoare neagra, cu o placuta comemorativa.

Cu toate acestea, au fost produse 72.507 modele E-Type, adica de doua ori mai mult decat toate modelele Aston Martin fabricate vreodata.

Astazi, un E-Type costa intre 25.000 si 200.000Ł, pe piata intalnindu-se modele originale dar si imbunatatite de catre clienti. Totusi, cele mai rare si, in acelasi timp, cele mai valoroase modele E-Type, sunt primele 500 fabricate in 1961, adica primele 500 de comenzi primite de catre Jaguar la Geneva. Constructorul Britanic a fost luat atunci prin surprindere si a trebuit sa amane unele modificari stabilite pentru prototipul expus, pentru a satisface clientii nerabdatori.

Astfel, oamenii cunosc E-Type ca un simbol al libertatii anilor ‘60, o masina performanta cu o imagine emblematica. Si nu putini sunt cei ce o numesc cea mai frumoasa masina din lume, fiind plasata de multe ori in fruntea topurilor celor mai rafinate masini din istorie.